Despre Psihoterapia Integrativă

Geneza Psihoterapiei Integrative a fost expusă prima dată de Richard Erskine la începutul anilor 70. Psihoterapia integrativă reprezintă o paradigmă, un punct de întâlnire între mai multe discipline, confirmând tendința interdisciplinară și integrativa sub evoluția societății, acționând pe palierele afective, comportamentale, cognitive și psihologice. Totodată, se adresează dimensiunii spirituale a vieții. Abordarea integrativă oferă o viziune nouă, despre tratamentul psihoterapeutic crearea relației terapeutice și orientarea spre contact. Prezintă viziunea sistemica a ființei umane, de la conceptul corp-minte-spirit, prin abordarea holistică se obține o înțelegere unitara a complexității ființei umane, în ansamblul funcționalității sale. În principal, se referă la procesul de integrare a personalității, ceea ce include ajutorul oferit clienților pentru a deveni conștienți și pentru a asimila conținuturile stărilor ,,rătăcite” ale Eu-lui , într-un Eu neopsihic integrat. Totul, în vederea unei dezvoltări personale care să reducă sau, ideal să elimine folosirea mecanismele de apărare, punerea în scenă a Scenariul de viață cu credințele lui limitative și Sabotorul intern – ,,Cerberul” Scenariului și care să propună o repoziționare la linia de start  în cursa spre evoluție și găsirea acelei stări de bine mult visată. Atunci când vorbim despre practicarea psihoterapiei integrative, conceptul de relație terapeutică și în contact este premisa centrală. Baza teoretică a psihoterapiei integrative include conceptele de Stări ale Eu-lui, de transfer, de sistemul de Scenarii de viață,de contact cu cele trei instanțe ale Eu-lui și de întrerupere a contactului, de tranzacțiile dintre instanțe cât și sensul relațiilor interpersonale. Pentru efect este necesar să intrăm în contact cu frecvența, afectele,  nivelul de dezvoltare în timp ce investigăm experienţa sa fenomenologică, prezența terapeutului este definitorie în actul terapeutic rămânând sensibil la comunicarea inconștientă. Psihoterapia integrativă se referă în egală măsură la integrarea psihoterapiilor cu  abordărilor terapeutice afective, cognitive, comportamentale, fiziologice și sistemice. Integrează teoriile din  Analiza tranzactionala; Terapia centrată pe persoană; Terapia cognitiv-comportamentala ; Abordarea relational-sistemica; Psihanaliza; Gestalt Terapia ; Hipnoterapia,Psihodrama;Abordarea corpului; Relația psihodinamică. Terapeutul integrativ este dator să evolueze continuu pe plan profesional prin dobândirea de noi cunoștințe din domeniul psihoterapiei, să comunice cu colegii care activează în alte orientări psihoterapeutice să fie informat cu noile apariții, cercetări conexe și personal prin Dezvoltarea Personală investind în formarea continuă.